Sfaturile cu anuntatul cat mai devreme este o gresala imensa si poate face multe lucruri sa mearga prost. Vorbesc din experienta si imi analizez caraterul pe etapele varstei cum as fi reactionat daca as fi aflat la 16 la 19 la 20 de ani etc. Este un stres imens si poti rasturna universul unui copil caruia nu i a lipsit nimic, la fel si pentru parinti. Pentru mine a fost benefic si in momentul 0 nu am avut decat respect, recunostinta si admiratie pentru parintii mei care au fost aparte. Tine foarte mult de onoare si de cum a fost crescut un copil modul in care reactioneaza. La o vasta mai mica sansele sunt mari sa o ia pe cai gresite ca deh... el este al nimanui. Sunt de parere ca fiecare familie sa faca asta daca vor si cand vor sau cand considera ca se poate daca se poate si daca merita. Sunt curios daca cine da sfaturile cu dezvaluirea prematura este o persoana adoptata....Nu vreau sa supar pe nimeni, am spus asta din experienta
hmmmm mamic !!! i si adopti !!! 1. sfat nu adoptati copii care au frati surori etc 2. nu sunt de acord cu adoptia sub nici o forma ce daca in alt colt de lume exista mancare mai multa sau mai putina intr-o zi vei avea destula hrana si vei fi multumit ca ai un frate o sora o familie vei zambi unei vieti pe care o singura viata o traiesti ;) eu unul am 2 surori adoptate intr-e timp noi numai suntem 4 frati suntem 10 frati in total eu sunt cel mai mic sora mea mai mare cu 1 an pe nume Lavinia ma iubit si a avut grija de mine ca (Decebal de Dacia) noi sincer am crescut cu un colt de paine si o cana de lapte si acolo unde a fost greu am fost si noi ! ele au intrat pe famili milionare din U.S.A si totul sa musamalizat am o functie destul de buna undeva departe de tara mea am trait clipe de cosmar prin doru de surori ! am si eu familia mea acuma dar am momente ca om matur cand totusi plang si dorm cu pozele lor sub perna si nu imi doresc decat sa le sarut pe frunte si sa le spun cat de mult le iubesc. deci sfatul meu nu adoptati copii cu frati ;)
Buna ziua..vream sa va povestesc povestea mamei mele.Avea 17 ani cand s-a indragostit prima data,de un om insurat dar,fara ca ea sa stie ca este insurat si ca asteapta un copil...Mama a crezut in el,la iubit...si au avut o relatie . . . .Mama ramase insarcinata,iar cand el a auzit a fugit.Poate ca a fost si greseala ei..dar..mai bine zis a amundouora.Mama cand a nascut,el a venit sasi vada fetita,iar candf a vazut ca seamana cu el a plecat si nu s-a mai intors niciodata...Dupa 6 luni,mama trebuia sa plece in alta tara ca-s poata s-o creasca.cand a plecat fetita avea 7 luni...A plecat in germania si acolo a stat 4 luni...S-a cunoscut cu un om,a cerut-o in casatorie....ea i-a povestit tot,i-a zis ca mai are o fetita si a fost totul ok..Acum s-au hotarat sa se duca sa-si aduca fetita de acolo si sa vina in Romania cu toti..cand au ajuns akolo toti i-au spus ca fetita nu mai este si ca a fost luata...Atunci mama cand a auzit a plecat si nu au mai vorbit cu ,NIMENI DIN FAMILIA EII:((5 ani...Au cautat-o 20 de ani de zile si nimeni nu i-a spus nimic...:((:((:((..iar io am aflat de abia azi 24 Aprilie......Acum e fata marte,au descoperit doar ca e adoptata de o familie de doctori...ATAT....Acum are 20 de ani.si e in polonia...:((miasi dori fff mult sami gasesc sora..:((
Dragi mamici de copii adoptati, ma bucur foarte mult ca pot sa va impartasesc din experienta mea de mamica de fetita adoptata. Povestea incepe cand fetita mea avea 21 de zile (3 saptamani) de cand a venit pe lume. Am fost anuntati (aveam dosar depus in vederea adoptiei unui copil la Autoritatea Tutelara)ca s-a nascut o fetita si ca daca dorim da mergem s-o vedem si eventual sa hotaram daca o luam sau nu. Bineanteles ca am fost super incantati, ca daca s-ar fi puput sa ne-o dea chiar in dupa-amiaza aceea ar fi fost minunat. A ramas stabilit sa mergem a doua zi s-o vedem si am hotarat ca este fetita noastra mult asteptata (13 ani de casnicie). Doua zile am mai vizitat-o si apoi ne-au dat-o acasa spre incredintare iar noi am inceput actele de adoptie pe care le-am finalizat in acelasi an. Bucurosi foarte, am stiut din prima clipa ca va veni si clipa cand fetitei noastre trebuie sa i se spuna adevarul. Am inceput prin a o pregati in vederea comunicarii acestui lucru, tot timpul exemple in jurul nostru existau, la televizor la fel, nu a fost foarte greu sa aratam copilului cat de frumos este sa adopti un copil, prin exemplele celor din jur deocamdata. Fetita noastra reactiona pozitiv la toate aceste exemple. Era foarte incantata cand vedea ca acei oameni luau copii pe care ii cresteau si-i iubeau si era foarte suparata pe cei care nu aveau copii dar cresteau animale in loc sa creasca un copil. Cand am considerat ca era pregatita cat de cat(cam pe la 5 ani), am incercat sa-i spun ca si noi eram ca si alti parinti care au adoptat copii, nu a reactionat tocmai foarte bine, si am schimbat vorba cu oarecare tactica spunandu-i ca am glumit ca sa vedem ce zice ea. A acceptat situatia cu toate ca noi credem ca nu intru-totul, si am mai lasat sa mai treaca o perioada pentru a o pregati mai bine. Dupa un timp(inca un an - la 6 anisori), am repetat discutia si am considerat dupa raspuns, ca tot nu este pregatita. A mai trecut jumatate de an, si am hotarat ca intr-adevar a venit
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 6 comentarii
Sfaturile cu anuntatul cat mai devreme este o gresala imensa si poate face multe lucruri sa mearga prost. Vorbesc din experienta si imi analizez caraterul pe etapele varstei cum as fi reactionat daca as fi aflat la 16 la 19 la 20 de ani etc. Este un stres imens si poti rasturna universul unui copil caruia nu i a lipsit nimic, la fel si pentru parinti. Pentru mine a fost benefic si in momentul 0 nu am avut decat respect, recunostinta si admiratie pentru parintii mei care au fost aparte. Tine foarte mult de onoare si de cum a fost crescut un copil modul in care reactioneaza. La o vasta mai mica sansele sunt mari sa o ia pe cai gresite ca deh... el este al nimanui. Sunt de parere ca fiecare familie sa faca asta daca vor si cand vor sau cand considera ca se poate daca se poate si daca merita. Sunt curios daca cine da sfaturile cu dezvaluirea prematura este o persoana adoptata....Nu vreau sa supar pe nimeni, am spus asta din experienta
hmmmm mamic !!! i si adopti !!! 1. sfat nu adoptati copii care au frati surori etc 2. nu sunt de acord cu adoptia sub nici o forma ce daca in alt colt de lume exista mancare mai multa sau mai putina intr-o zi vei avea destula hrana si vei fi multumit ca ai un frate o sora o familie vei zambi unei vieti pe care o singura viata o traiesti ;) eu unul am 2 surori adoptate intr-e timp noi numai suntem 4 frati suntem 10 frati in total eu sunt cel mai mic sora mea mai mare cu 1 an pe nume Lavinia ma iubit si a avut grija de mine ca (Decebal de Dacia) noi sincer am crescut cu un colt de paine si o cana de lapte si acolo unde a fost greu am fost si noi ! ele au intrat pe famili milionare din U.S.A si totul sa musamalizat am o functie destul de buna undeva departe de tara mea am trait clipe de cosmar prin doru de surori ! am si eu familia mea acuma dar am momente ca om matur cand totusi plang si dorm cu pozele lor sub perna si nu imi doresc decat sa le sarut pe frunte si sa le spun cat de mult le iubesc. deci sfatul meu nu adoptati copii cu frati ;)
Am adoptat un copil abandonat. Am vrut să nu știe că este adoptat: să deschidă frigiderul când are chef, să ceară mâncare când i-e foame, nu
Am adoptat un copil abandonat. Am vrut să nu știe că este adoptat: să deschidă frigiderul când are chef, să ceară mâncare când i-e foame, nu
Buna ziua..vream sa va povestesc povestea mamei mele.Avea 17 ani cand s-a indragostit prima data,de un om insurat dar,fara ca ea sa stie ca este insurat si ca asteapta un copil...Mama a crezut in el,la iubit...si au avut o relatie . . . .Mama ramase insarcinata,iar cand el a auzit a fugit.Poate ca a fost si greseala ei..dar..mai bine zis a amundouora.Mama cand a nascut,el a venit sasi vada fetita,iar candf a vazut ca seamana cu el a plecat si nu s-a mai intors niciodata...Dupa 6 luni,mama trebuia sa plece in alta tara ca-s poata s-o creasca.cand a plecat fetita avea 7 luni...A plecat in germania si acolo a stat 4 luni...S-a cunoscut cu un om,a cerut-o in casatorie....ea i-a povestit tot,i-a zis ca mai are o fetita si a fost totul ok..Acum s-au hotarat sa se duca sa-si aduca fetita de acolo si sa vina in Romania cu toti..cand au ajuns akolo toti i-au spus ca fetita nu mai este si ca a fost luata...Atunci mama cand a auzit a plecat si nu au mai vorbit cu ,NIMENI DIN FAMILIA EII:((5 ani...Au cautat-o 20 de ani de zile si nimeni nu i-a spus nimic...:((:((:((..iar io am aflat de abia azi 24 Aprilie......Acum e fata marte,au descoperit doar ca e adoptata de o familie de doctori...ATAT....Acum are 20 de ani.si e in polonia...:((miasi dori fff mult sami gasesc sora..:((
Dragi mamici de copii adoptati, ma bucur foarte mult ca pot sa va impartasesc din experienta mea de mamica de fetita adoptata. Povestea incepe cand fetita mea avea 21 de zile (3 saptamani) de cand a venit pe lume. Am fost anuntati (aveam dosar depus in vederea adoptiei unui copil la Autoritatea Tutelara)ca s-a nascut o fetita si ca daca dorim da mergem s-o vedem si eventual sa hotaram daca o luam sau nu. Bineanteles ca am fost super incantati, ca daca s-ar fi puput sa ne-o dea chiar in dupa-amiaza aceea ar fi fost minunat. A ramas stabilit sa mergem a doua zi s-o vedem si am hotarat ca este fetita noastra mult asteptata (13 ani de casnicie). Doua zile am mai vizitat-o si apoi ne-au dat-o acasa spre incredintare iar noi am inceput actele de adoptie pe care le-am finalizat in acelasi an. Bucurosi foarte, am stiut din prima clipa ca va veni si clipa cand fetitei noastre trebuie sa i se spuna adevarul. Am inceput prin a o pregati in vederea comunicarii acestui lucru, tot timpul exemple in jurul nostru existau, la televizor la fel, nu a fost foarte greu sa aratam copilului cat de frumos este sa adopti un copil, prin exemplele celor din jur deocamdata. Fetita noastra reactiona pozitiv la toate aceste exemple. Era foarte incantata cand vedea ca acei oameni luau copii pe care ii cresteau si-i iubeau si era foarte suparata pe cei care nu aveau copii dar cresteau animale in loc sa creasca un copil. Cand am considerat ca era pregatita cat de cat(cam pe la 5 ani), am incercat sa-i spun ca si noi eram ca si alti parinti care au adoptat copii, nu a reactionat tocmai foarte bine, si am schimbat vorba cu oarecare tactica spunandu-i ca am glumit ca sa vedem ce zice ea. A acceptat situatia cu toate ca noi credem ca nu intru-totul, si am mai lasat sa mai treaca o perioada pentru a o pregati mai bine. Dupa un timp(inca un an - la 6 anisori), am repetat discutia si am considerat dupa raspuns, ca tot nu este pregatita. A mai trecut jumatate de an, si am hotarat ca intr-adevar a venit
Scrie un comentariu